Popoare din Biblie

Odată cu creaţia omului, Dumnezeu a lăsat această poruncă:
"Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l!" (Geneza 1:28)
Însă răutatea oamenilor crescuse la culme, aşa că Dumnezeu a decis să aducă potopul.
Nu putem vorbi de existenţa unui popor în perioada premergătoare potopului.
De altfel acest lucru este valabil şi după potop, până la momentul "Turnul Babel":
Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. (Geneza 11:1)
Şi Domnul a zis: "Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă. (Geneza 11:6)
Încurcarea limbilor oamenilor, înseamnă de fapt momentul de la care începe formarea popoarelor.
Limbi diferite şi spaţii geografice particulare, iată două prime caracteristici ale unui popor:
De aceea cetatea a fost numită Babel (ebr.: încurcătură), căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului. (Geneza 11:9) 
Urmaşii lui Sem, Ham şi Iafet se duc în diferite direcţii şi astfel începe procesul de diversificare, dar în acelaşi timp de agregare în entităţi distincte.
Apariţia poporul Israel, un popor de care este legată istoria mântuirii, începe odată cu Avraam.
El a plecat din Ur, Chaldeea, îmreună cu tatăl său, Terah, dar s-au oprit pe drum în Haran, unde Terah moare.
Aici aude chemarea lui Dumnezeu şi pleacă împreună cu familia sa şi cu nepotul său orfan, Lot, pentru a se stabili  în Canaan, ţara aleasă de Dumnezeu.